Birth of an Idea

To wait, to choose, to arrive

Astazi astept metroul care vine intr-un tarziu super aglomerat.
Vad cum lumea se asaza ciorchine la usile lui, se agita, se imBULLzeste...
Eu astept in continuare pe banca.
"Atentie se inchid usile!" dar mai bine ar fi zis "Atentie abia se inchid usile!"
Intr-un final trenul pleaca din statie...
Pe peron mai sunt cativa oameni care insa il asteapta probabil pe cel de la peronul vecin.
Dupa 2 minute vine alt metrou... De data asta gol.
Ma urc in el, vagonul e de -a dreptul gol, ma uit in stanga, ma uit in dreapta, nu stiu pe care scaun sa ma asez. Imi place atat de mult sa vad ca totul e aerisit in jur si imi place sa fiu pus in situatia de a alege, chiar si locul pe care sa stau in metrou. La un capat al vagonului e o tanti care citeste, langa ea un domn cu o camasa rosie si cu mustata, apoi la mijloc un pusti cu niste casti pe urechi...
Imi spun: " Ce inseamna sa mai astepti un pic. Nu te duci cu primul tren, il astepti pe al doilea care e al tau mai mult decat putea fi primul. Aici un vagon il impart cu cativa oameni, acolo un vagon trebuia sa-l impart cu atata lume... In + aici pot sa aleg, acolo eram fortzat sa ma asez unde nu voiam. "
e adevarat ca spre deosebire de celalalat,
metroul meu va ajunge mai tarziu...
mai tarziu dar totusi la timp.
In definitiv asta conteaza sa fii undeva, la timp, chiar daca mai intarzii,un minut-doua, o juma de ora, 40-45 de minute, un an sau mai multi.
si in + mai exista posibilitatea ca acolo unde trebuie sa ajungi sa nu te astepte nimeni si atunci nu poti intarzia.
si mai e o posibilitate... sa nu trebuiasca sa ajungi nicaieri...
"Atentie se inchid usile!"