duminică, 30 martie 2008

cu un pas inainte

Ma trezesc dimineatza - ma uit la ceas: 10.30. mmmm! Ce mult am dormit, imi zic.
Deschid calculatorul, intru pe messenger. Ma vede George (care e plecat in Elvetia) si ma intreaba.

Valis cat e ceasul la voi? Eu: 10.40.

G: aoleo
G: sigur?
eu: da
eu: s-a dat cu o ora inainte
G: da, deci esti sigur?
eu: absolut
George trebuia sa ajunga undeva la ora 10. In momentul in care i-am spus cum e treaba cu ora, a intrat in panica pentru ca in conditiile astea era intr-o mare intarizere. A iesit repede de pe mess si a plecat.
Ma duc in bucatarie, ma uit la ceas, arata 9.45. Imi zic: nu am dat ora inainte, desi tin minte ca am facut-o.
Dau telefon la robot: 9.45. Ma enervez!! Imi spun ca nici robotul nu si-a dat ceasul cu o ora inainte. In cealalta camera toate ceasurile aratau acceasi necrutatoare ora: 9.50.
O intreb pe Georgiana! Apoi pe Oana! Ambele imi spun la fel.
Era clar. Eram in eroare. Unde am gresit?
Brusc imi aduc aminte: la ora 21.50 cand mi-am dat ceasul inainte trebuia sa-l fac sa arate 22.50.Pe cand eu in loc de tasta 2 am apasat tasta imediat de langa 2, adica 3. Am vazut eu ca e 23.50 dar nu am mai tinut minte cat fusese intial. Am crezut ca initial fusese 22.50.
O singura tasta apasata gresit m-a tinut in nebunia erorii si a confuziei aproape o ora. Eram cu o ora inainte fata de restul romanilor care isi dadusera ceasul deja cu o ora inainte. Fiind mai cu mot, eu l-am dat, printr-o simpla apasare de tasta, cu 2 ore inainte.
Nu intodeauna sa fii cu un pas inaintea celorlalti e o chestie buna!
Ce ma ingrozeste cel mai tare e ca aceasta apasare gresita de tasta, aceasta infima greseala care a durat o fractiune de secunda, a avut ecou undeva in indepartata Elvetie, unde pe o sosea George se grabeste sa ajunga acolo unde nu intarziase...