Inainte era absolut obligatoriu ca o propozitie sa aiba la sfarsit un punct sau un semn de intrebare sau un semn de exclamare. Acum nu mai exista propozitie care sa nu ai aiba la sfarsit doua puncte paranteza.
Propozitiile noastre au suflet. Am ajuns sa le dam suflet.
":( "
":) "
":-*"
">:D<"
Starea de spirit pe care o avem atunci cand scriem ceva se imprima in aceste semne de punctuatie: doua puncte, paranteze, D, stelutze...
Comunicarea a ajuns la alt nivel. E mai sus, e mai jos, decat cel de baza, al cuvintelor?
Cuvintele nu sunt niciodata atotputernice ba chiar cateodata nu pot nimic.
Acum...
Tristetea si bucuria au acelasi semn: doua puncte paranteza!
Numai ca una e cu paranteza deschisa, cealalta cu paranteza inchisa.
La fel, de la hohot de ras la inima zdrobita nu e decat un singur pas.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu