Cand eram in liceu, in timpul lungilor ore de chimie sau de economie, rupeam o foie de hartie de la sfarsitul caietului si ma apucam sa scriu despre tot ce-mi trecea prin cap.
Incepeam cu un scris mare ca apoi pe masura ce foia se termina, scrisul sa se faca tot mai mic.
Mi-era frica sa nu se termine randurile...
sa nu se termine randurile iar eu sa nu apuc sa termin ce am de scris.
Intotdeauana foile pline de ganduri scrise pe randuri ajungeau in grija femeii de servici care venea la sfarsitul orelor sa arunce cosurile de gunoi.
Mi-e teama ca va veni o zi in care nu voi mai putea sa scriu.
Mi-e teama ca se vor termina randurile.
3 comentarii:
Presupun ca este o postare care nu necesita neaparat si un comentariu; e mai mult pentru sufletul tau. dar, nu ma pot abtine si... sunt convinsa ca tie nu ti se vor termina randurile prea curand.
I hope so... ;))
trust me
Trimiteți un comentariu